Cimitirul animalelor

Dan Andrei Rareș
Dan Andrei Rareș 18 Martie, 2014
110

Louis Creed, protagonistul, locuieşte împreună cu familia în Maine, la marginea pădurii. S-au mutat recent, când el a fost angajat la universitate ca doctor. Nevasta lui, Rachel, e sensibilă şi frumoasă şi îl iubeşte. Au doi copii: Ellie care poate fi atât de enervantă, însă şi atât de dulce, şi Gage, care abia învaţă să vorbească. Primul lui cuvânt a fost „acasă” în seara când au oprit aici după un drum de trei zile din Chicago.

O viaţă minunată, descrisă în cele mai mici detalii, de la micile întâmplări ale zilei până la mărcile de pe ambalaje. E entuziasmul mutării într-o casă nouă, o viaţă nouă, o familie proaspătă şi autentică de care te ataşezi. Însă imediat sesizezi ameninţarea, pericolul iminent. Mici semne de carte, pauze în conversaţie, asocieri morbide care te ţin cu inima strânsă chiar dacă există o verandă albă şi un leagăn în copac şi primii dinţi şi primii paşi şi tot restul.

Mai e şi cimitirul animalelor la care ajungi urmând o potecă din spatele casei Creed. Aici odihnesc animalele de companie ale copiilor din Ludlow, într-o poiană, cu pietre funerare improvizate din cutii de conserve. 'Smucky pisica – a fost ascultător', nu ţi se ridică părul pe spate de la asta. Pare mai degrabă o idee bună, un pas necesar în dezvoltarea normală a unui copil, familiarizarea cu moartea, care rareori apare în forme atât de blânde.

Urmează alte accidente casnice şi bucurii şi certuri mărunte. Tensiunea se acumulează treptat, creşte de la o pagină la alta, scheletul naraţiunii e o spirală, căreia i se desenează întâi braţele, apoi începe să se învârtă, încet la început, câştigând forţă cu fiecare rotaţie. Te lipeşti involuntar de viaţa interioară a lui Louis Creed, plin de intenţii bune, care a crescut fără tată şi care trebuie acum să fie şi părinte şi soţ şi prin ochii căruia vezi întâi toate ororile vieţii de familie. Minciunile, vina care se acumulează, lucruri spuse la nervi, nopţi petrecute separat şi o grămadă de gânduri negre – acestea toate alcătuiesc o faţă a groazei, un pic cam jenantă, la care nu te aşteptai.

Într-un alt fir al spiralei motanul familiei e lovit de un camion şi Judd, vecinul lor, vine cu o soluţie. Haide să mergem să-l îngropăm într-un loc secret, undeva în pădure, şi o să vezi că Ellie nu o să mai fie aşa devastată. Există un drum, o potecă care înaintează prin pădurea din spatele cimitirului şi urcă la nesfârşit prin întuneric.

Şi apoi pisica se întoarce acasă, schimbată, dar aceeaşi, şi Louis ştie că s-a întors din morţi, ştie că nu a fost doar amorţită sau ceva. Judd îl linişteşte. Totul e în regulă, e un vechi cimitir indian unde animalele îngropate se întorc la viaţă, e ok, a avut şi el un câine în aceeaşi condiţie, e doar mai altfel, dar inofensiv.

E foarte altfel. Church e mai prost, mai crud, miroase şi lui Ellie nu îi mai place de el, chiar îi e un pic frică. Lucrurile se precipită şi şoseaua ucide din nou şi uite-l pe Louis cu lopata pe umăr (hey, ho, let's go) spre vechiul cimitir indian şi pe Judd care îl imploră să se gândească. 'Uite, nu face vreo tâmpenie, Louis! Nu ştii ce vrei.' Îi povesteşte despre Timmy care s-a întors cu un steag pe piept din război şi care a apărut apoi în oraş şi oamenii au ştiut că taică-su fusese în pădure şi i-a povestit ce au găsit la Timmy acasă şi cum le-a vorbit ce au găsit acolo, lucrul pe care tatăl a apucat să-l ardă înainte să se sinucidă. 'Da, da' zice Louis absent. 'Nu o să fac nici o prostie'.

Demoni personali, subînţelesuri, creaturi mitice şi înfometate care bântuie prin păduri, canibalism, trădare sau durerea inimaginabilă a pierderii unui copil, toate astea sunt cu atât mai delicioase cu cât cartea are o istorie foarte personală. Familia King cu primii doi copii, a locuit în casă albă cu verandă de la marginea şoselei când Stephen preda la universitatea din Maine şi şi-a îngropat pisica călcată de camion în cimitirul animalelor aflat la capătul potecii, unde a şi scris bucăţi mari din carte. Restul e doar frica că oricât de perfectă şi frumoasă ar fi viaţa, oricât de buni am fi, într-un final locuim abia dincoace de liziera pădurii cu toţi monştrii care se ascund în ea.

Cimitirul animalelor
Cimitirul animalelor
Stephen King
Vezi cartea
Cum să ai un club de lectură reușit
Cartepedia 27 Martie, 2024
Un club de lectură reușit poate transforma radical experiența cititului, transformând-o dintr-o acti...
Sfaturi pentru a termina o carte
Cartepedia 25 Martie, 2024
A termina de scris o carte poate părea o călătorie intimidantă, plină de obstacole și momente de înd...
Explorând Dune: O Călătorie Cinematografică pe Arrakis
Cartepedia 23 Martie, 2024
Când vorbim despre capodopere cinematografice care aduc în prim-plan universuri complexe, "Dune" de...
Philip Roth: Maestrul narativ al controverselor și introspecțiilor
Cartepedia 19 Martie, 2024
În lumea literaturii americane, Philip Roth ocupă un loc de onoare, fiind celebrat pentru explorarea...

Urmărește-ne pe Instagram