“Din Paris, aproape 5800 km ne despart de Ierusalim. Şapte luni şi jumătate. De la cap la inimă e mai puţin de un pas. Patruzeci de centimetri, cei mai greu de parcurs. Este călătoria unei vieţi întregi, cea mai lungă. De la minte la inimă.”
Cerere în călătorie este o experienţă de ordinul fabulosului legată într-o carte. Un pelerinaj, o călătorie iniţiatică, o aventură, un drum al crucii, un pretext al întâlnirilor neaşteptate şi al necunoscutului, o testare a limitelor şi, în cele din urmă, un voiaj cu totul neobişnuit de nuntă. De la Paris la Ierusalim, distanţa nu se mai măsoară orar, ci solar. Nu în kilometri, ci în paşi. Doi tineri, cuplu abia căsătorit, aleg să-şi asume şapte luni şi jumătate pe drum, fără bani, dar cu încrederea că oamenii nu s-au dezumanizat de tot şi că vor găsi în fiecare loc traversat o fărâmă de bunătate şi o fărâmă de pâine, cât să-şi astâmpere foamea.
Nu este vorba, aşa cum aţi putea crede, de un pelerinaj religios, ci mai degrabă unul laic, dar unul care are ca scop, pe lângă destinaţie, consolidarea legământului dintre cei doi. Pornesc pe un drum deloc facil, în care se au drept sprijin doar unul pe celălalt, la bine şi la rău, lăsând în urmă orice le-ar fi putut uşura călătoria, în afară de strictul necesar, înghesuit în două rucsacuri, şi hainele de pe ei. Greutăţi vor întâmpina destule, dar şi oameni sau întâmplări din acelea care îţi redau speranţa şi elanul vital. Busola lor indică sud-estul şi ei o urmează traversând Alpii, satele minate şi pustiite ale Iugoslaviei, pericolele Turciei şi ale Siriei – unde sunt urmăriţi şi suspectaţi de spionaj, etc. Periplul lor merită din plin urmărit.
