Căpitanul Urs Albastru îşi aminteşte aproape fenomenologic apariţia sa pe lume într-o coajă de nucă purtată sălbatic de furtuna oceanului spre vieţi cu totul şi cu totul noi şi incitante. Fiecare din acestea îl va purta prin lumi extraordinare, în tovărăşia unor personaje pe cât de incredibile, pe atât de fascinante. Începem cu piraţii pitici care cuceresc corăbii pentru că sunt prea mici ca să deranjeze, apoi urmează insula carnivoră cu lacul ei din ulei fierbinte care prăjeşte tuberculi de cartofi la simpla ta apropiere, valurile cârcotaşe, dinozaurii salvatori, şi alte şi alte naţii şi specii din ce în ce mai hilare, însă pătrunse de o asemenea forţă imaginativă încât rămâi impresionat, ca adult, de insinuarea unui sentiment de regret pentru că ele nu există în realitate. Nu am suficiente cuvinte de laudă ca să vă pot descrie încântarea mea în creştere pe măsură ce călătoream cu Urs Albastru prin găuri dimensionale (s-ar părea că acestea se află la tot pasul), când asistam cu el la cursurile exhaustive de la Şcoala de Noapte a emeritului Abdul Privighetorul, cel cu şase creiere sau pe când admiram împreună surprinzătoarea activitate cerebrală din capul abandonat al unui bolog preistoric. Nu vă pot descrie cu exactitate cât de curioasă şi recunoscătoare m-a făcut această lectură înfiptă cu un picior în explicaţii enciclopedice pertinente în bogăţia lor şi cu celălalt în tărâmul fantastic al imaginaţiei dezlănţuite. Pentru că romanul este unul de limbă germană nu îmi pot da cu părerea asupra dreptăţii pe care I-o face traducerea, însă vă asigur că în cariera mea de librar nu am întâlnit o lectură pe care s-o pot recomanda cu mai multă căldură.
