Fără discuție, Casa veselă  e romanul grafic al anului 2016, și aici mă refer la ce s-a tradus la noi. Deși poate concura serios într-o listă cu cele mai bune romane grafice ale tuturor timpurilor, romanul fiind și finalist la prestigiosul National Book Award.
Încep prin a vă spune că nu e un roman cu supereroi, are la bază biografia autoarei și a mai degrabă povestea vieții ei, pusă în bandă desenată. Nu e un roman ușurel, însă nici viața personajelor nu e ușoară, și nici tocmai normală. Casa veselă este legată de o firmă de pompe funebre, dar și de atmosfera din cadrul familiei care patronează această firmă. Totodată, e o poveste despre regăsirea de sine și despre secretele care bântuie câteodată subteranele unei familii și care schimbă într-un moment tot ce credeai că știi despre cei apropiați și despre motivațiile lor.
E un roman despre o familie a cărei fiică își dă seama că e lesbiană și nu știe cum să spună acest lucru părinților. Momentul întâlnirii este precedat însă de câteva dezvăluiri care vor face ca întreaga ei viață să pară falsă, să pară teatrală și să explice micile lucruri ciudate din sânul familie. Amuzant, ironic, uneori foarte trist, detașat și cu multe momente inteligente, Casa veselă  e genul de carte care îți marchează ziua în care o citești și pune în lumină multe lucruri greu de explicat unor persoane pentru care pompele funebre, cadavrele, homosexualitatea sunt subiecte tabuu, de aruncat în cea mai întunecată cameră a casei.