Cartea ființelor imaginare pe care Borges a scris-o în colaborare cu Margarita Guerrero este pe de o parte întâlnirea dintre povestire și indexare, iar pe de altă parte – duelul imaginarului cu realul. Și aceasta pentru că ea se compune dintr-o serie de scurte descrieri narativo- mitologice a unei suite de ființe ireale, fie ele personaje ale diverselor mitologii de pe întregul pământ, fie închipuiri ale unor „vizionari” literari, ca E. A. Poe, Kafka, C.S. Lewis, sau Swedenborg.
Dincolo de latura lui literară, definită prin amprenta unică a lui Borges, acest volum trebuie să fie o piesă de referință pentru studiul mitologiei. Din cel puțin două motive. Mai întâi pentru complexitatea lui, pe lângă figurile cunoscute din mitologiile greco-romane fiind trecute la index figuri din mitologii mult mai îndepărtate ca cele sud-americane și asiatice. Iar mai apoi pentru latura științifică a unora dintre articole, în care anumite „ființe imaginare” sunt analizate inclusiv din punct de vedere al psihanalizei lui Jung, nefiind trecute cu vederea nici analogiile cu Biblia sau alte texte sacre.
Cât privește duelul imaginarului cu realul, acesta se definește prin ironia fină prin care Borges îl satirizează pe Swedenborg, atunci când acesta dă drept reale o seamă de creaturi ce existau strict în imaginarul lui. Ediția de față a Cărții ființelor fantastice, în traducerea Ileanei Scipione, este decorată cu ilustrații de Felix Aftene.