Părintele Savatie Baștovoi a intrat în lumea literară românească ca poet postmodernist, semnând cu numele său real: Ștefan Baștovoi. După un succes fulminant în această tagmă, s-a călugărit și a părăsit pentru o vreme literatura. A revenit ulterior dar strict din ipostază de prozator și eseist. „Cartea de despărțire” marchează revenirea la poezie a unui poet înnăscut.

De bună seamă că nu mai avem de a face cu acea poezie postmodernistă. De data aceasta, cum era și firesc, părintele abordează poezia religioasă. Dar într-o manieră ce trădează totuși o sinteză între trecutul său literar și prezentul cel scăldat de har. Așadar, nici urmă de misticism în aceste poezii, ci doar metaforă în stare pură, oferită sub forma unei estetici cuminți, ușor de asimilat. Poate cea mai frumoasă metamorfozare a lui Dumnezeu din acest volum de versuri este cea în cerb de foc, care face legătura inclusiv cu amintirea copilăriei marcată de figura intransigenta a tatălui. Cerbul de foc reunește astfel un cerc format prin întrepătrunderea dintre dragostea pentru tatăl cel pământesc și cea pentru Tatăl cel ceresc. Un cerc ce circumscrie întreaga viață a poetului.

Volumul se încheie cu o serie de învățături religios-morale pentru omul contemporan, nu sub formă de versuri, ci sub formă de sentințe izvorâtoare de sens.