Carol Popp de Szathmari a fost unul dintre primii fotografi profesioniști români, cu o experiență și o notorietate ce au depășit granițele țării. Născut în Ardeal, în 1812, se stabilește la București în jurul anului 1847, unde își va desfășura activitatea de fotograf și pictor până după 1881. A fost inclusiv fotoreporter de front, atât în timpul Războiului Crimeii, cât și în cel al Războiului de Independență. A fost numit de către regele Carol I fotograf oficial al Curții Regale a României. Numele său a fost nedrept de repede uitat, la scurt timp după încetarea activității sale. Cu toate acestea, lui îi datorăm o serie de albume fotografice dedicate Bucureștiului, din care se poate observa evoluția culturală și socială a Capitalei într-un interval cuprins între domnia lui Bibescu Vodă și cea a regelui Carol I. De exemplu, Szatmari surprinde printre altele, etapele demolării hanului Stavropoleos.
Albumul realizat de Emanuel Bădescu și Radu Oltean readuce în atenția pasionaților de istorie, figura acestui pionier al fotografiei. Biografia propusă de cei doi este una generoasă, surprinzând toate etapele artistice ale lui Szatmari, de la începuturile timide, culminând cu gloria internațională și încheind cu apusul carierei și ieșirea acestuia din grațiile regelui Carol I. Nu lipsesc nici micile picanterii specifice vieții unui artist boem din a doua jumătate a secolului al XIX- lea. În ceea ce privește opera acestuia, sunt reproduse aici o serie de lucrări fotografice reprezentative, cuprinse în albumele dedicate doamnei Elena Cuza și regelui Carol I, precum și unele inedite prin prisma tehnicilor folosite. Albumul este bilingv, român-englez, putând fi inclusiv un reper pentru turiștii străini pasionați de istoria Bucureștiului.
