Neobișnuit de bine construit acest mic volum despre Statul Islamic, apărut recent la editura Polirom. Spun neobișnuit pentru că în mai puțin de 200 de pagini (la cât de mare e distanța între rânduri, probabil sunt vreo 150), Pierre-Jean Luizard face o scurtă istorie a Orientului Mijlociu pentru ultimii 100 de ani. Începând cu revolta arabă împotriva otomanilor și celebrul pact Sykes-Picot, în fond un pact de împărțire între englezi și francezi a zonelor de influență, trecând prin frământările locale religioase și civile și veșnicul război dintre sunniți și șiiți și ajungând la celebrele conflicte militare din anii ’90 și după, conflicte care au implicat atât trupe americane, cât și europene.
Capcana Daesh, așa cum o numește cercetătorul francez, e în fapt capcana unor politici diplomatice europene care au fărâmițat Orientul Mijlociu, fără să țină cont de realitatea etnică. Kurzii, șiiții și sunniții, în ciuda unor regimuri politice de-o culoare sau alta, nu au reușit niciodată să se revendice de la aceeași realitate statală. Desele conflicte violente, mulțimea de minorități religioase desprinse din curentele mari au deschis calea noii grupări teroriste. Iar visul Statului Islamic de a reface Califatul, „îndreptând” greșelile pactului Sykes-Picot, poate fi destul de atractiv pentru populațiile sunnite, prinse între un Irak devastat de război și condus de șiiți și o Sirie aflată în plin război civil. Viitorul e mai sumbru ca niciodată pentru această regiune și analizele lui Pierre-Jean Luizard, lucide și bine documentate, nu lasă loc niciunei fărâme de optimism.