“O cheltuire permanentă, o pierdere permanentă, o risipă nemaiîntâlnită, un carnaval, praful și pulberea, irosirea și nici urmă de acumulare”: Andrezj Stasiuk nu călătorește pentru a cartografia lumea, ci pentru a se pierde în ea.
Și unde să găsești un loc mai bun în care să te rătăcești decât în Europa de Est: un spațiu mai imprevizibil, mai divers, un tărâm mai degrabă decît un teritoriu, un loc în care orice pas poate însemna trecerea graniței dintre realitate și vis. Polonezul se lasă purtat de vântul capricios al unor motivații vagi prin Moldova, Transilvania, Maramureș, Slovenia, Albania, Serbia în căutarea nu a generalităților turistice, ci a diferenței specifice, a detaliului care face un loc unic și aproape nereprezentabil. Dar scriitorul e un călator care, la fel ca Hansel din poveste, își înșiră sisific cuvintele pe drum. Călătorind spre Babadag e cronica acestor peregrinări. Unul dintre cele mai frumoase capitole este cel despre Rășinariul lui Cioran. Cartea este, alături de Rostul lumii a lui Nicolas Bouvier, Călătorind cu Herodot al lui Richard Kapuscinski sau Călătorie nesfârșită a lui Claudio Magris, una dintre cele mai bune cărți de călătorie ale Europei.