Faţa şi reversul aceleiaşi monede, aceleiaşi dihotomii naştere/moarte.
Dacă v-aţi obişnuit până acum să citiţi poveştile istoricilor, obstetricienilor sau trăitorilor României bântuite de politica pronatalistă a decretului 770 (ce lesne poate fi rebotezat acum, după Cannes 2008, decretul 432), atunci puteti trage adânc aer în piept pentru a începe să citiţi despre China schilodită de politica unicului copil. În ambele veţi recunoaşte suferinţa, chinul avortului şi al sterilizării, nemulţumirea faţă de intervenţia statului în adâncul casei şi vieţii fiecăruia.
În plus, dacă s-ar da Premiul Nobel pentru realismul puternic şi dureros care se iveşte din talentul nemaipomenit de “povestitor al contemporaneităţii, al folclorului şi al istoriei”, cu siguranţă că l-ar merita Mo Yan cu asupra de măsură.
Cineva îmi atrage atenţia că ideea e deja luată. Ignoraţi, atunci, paragraful anterior!