Blaze e un individ mai prostuţ, nu chiar retardat, chiar dacă îi merge mintea mai încetuţ aşa, care are, însă, inima mare, cam cât cei doi metri şi zece pe care îi măsoară din cap până-n picioare. Blaze nu are deloc înfăţişarea unui tip de care să vrei să te ataşezi: ditamai malacul, cu pumnii cât capul tău, dacă eşti mai pişpirel şi cu o gaură în frunte în care ţi-ai putea ţine liniştit cana de cafea în cazul în care ai avea curajul să-l inviţi în casă şi să-i propui să ţină loc de măsuţă.

Blaze nu a avut noroc în viaţă. Minte puţină, carne multă, tată beţiv care i-a lăsat drept amintire gaura din frunte când la împins pe scări de mai multe ori, crescut la casa de copii şi bătut pentru că nu se descurca la matematică etc. Din fericire, Blaze a avut prieteni. La leagănul de copii Hetton se împrieteneşte cu John, iar mai târziu cu George. Dar John moare. Din cauza lui Coslaw sau Legea, după cum îi era porecla prin rândurile copiilor. John moare după ce fug împreună la Boston şi petrec timpul vieţii mergând cu autobuzul până la destinaţie, apoi la meciuri de baseball, mâncând friptură şi dormind la hotel. Însă John moare. Cum o să facă şi George.

Cine este Blaze fără George?

Ce mai ştie să facă Blaze fără George?

Cine este George?

George a fost cel care i-a descoperit lui Blaze singurătatea când i-a spus: aşa procedăm noi. George a fost cel care i-a spus Blazeişor.

Însă George e mort. Ce rămâne de făcut? Trebuie dată lovitura cea mare, lovitura pe care George şi-o dorea atât de mult şi pe care o plănuiau de mult să o dea. Şi Blaze o să o facă şi o să-l răpească pe micuţul Joe.

Ce va urma? Emoții în cel mai pur stil Stephen King, pardon, Richard Bachman!