Îmi aduc aminte că am recitit de nenumărate ori aventurile șturlubaticului și inteligentului Huck, încercând să pun în practică ideile sale năstrușnice și poznele sale. Cred că Huck a fost primul model pe care am vrut să-l urmez. Nu știu cât mi-a reușit mai ales pentru că nu am avut un prieten negru, nu am asistat la nicio crimă și nici nu mi-am putut pune în scenă moartea, deși tare mult mi-am dorit și am visat la această variantă.

Mark Twain a creat unul dintre cei mai fabuloși puștani care mi-au fost prieteni de nădejde în copilărie. Nu știu cât de actuale mai pot fi aventurile lui pentru cei din ziua de astăzi care sunt prizonierii betonului, ai tehnologiei vânzătoare de visuri facile și ai imaginației frivole, de contrabandă... Scriu asta cu speranța că încă sunt copii și adolescenți care se pot bucura de aventurile unui puști obișnuit care trăiește încă în sufletele a milioane de adulți ce se uită cu jind înapoi la viața fascinantă a copilăriei... viață care s-a dus atât de repede și care nu mai poate reveni decât prin astfel de personaje și cărți