În universul lui Nietzsche, Dumnezeu a murit şi singurul creştin şi-a dat ultima suflare pe cruce. Religia este supraestimată, fiind definită ca un sacrificiu al libertăţii.

Aşa grăit-a Zarathustra este un poem, o “evanghelie”, cum a numit-o chiar Nietzsche, o revelaţie.

Nietzsche ne aduce în perspectiva unor concepte ce sunt şi astăzi controversate, de la parabola morţii lui Dumnezeu, naşterea Supraomului, până la eterna reîntoarcere.

Supraomul este soluţia omului aflat într-o continuă degradare. Nietzsche considera că omul trebuie depăşit. Lumea trebuie să continue să evolueze, altfel o aşteaptă sfârşitul tragic, inevitabil.

Nietzsche nu a fost un ateist. L-a acceptat pe Dumnezeu, nu L-a ignorat. A ales, în schimb, să îi scrie moartea. Unul dintre cele mai expresive texte din carte, numit “Omul cel mai respingător”, prevesteşte moartea Zeului.

Eterna reîntoarcere pune problema unei repetări perpetue a tuturor evenimentelor deja petrecute. Aceeaşi viaţă, fiecare durere, fiecare fericire se vor întâmpla exact la fel şi tu nu poţi face nimic în legătură cu asta. Eterna reîntoarcere este un Sisif, mai mult decât orice.

Nietzsche ar fi trebuit să noteze sub titlul Aşa grăit-a Zarathustra: doar aşa se poate filosofa cu ciocanul.