Besançon face o analiză doctă, inteligentă, excelent construită şi argumentată asupra sistemului economic şi politic al URSS. Nu e de mirare că apariţia eseului lui Besançon a avut parte de reacţii negative şi violente. Disecţia pe care o face comunismului şi argumentele pe care le aduce, precum şi urmărirea pas cu pas a logicii bolşevismului şi deconstrucţia acestuia, au reprezentat un şoc pe care foarte mulţi intelectuali l-au acuzat în anii ʼ80. Nici nu prea aveau de

ales având în vedere că istoricul spulberă picioarele de lut ale idolului comunist cu cel mai zdravăn şi neiertător ciocan în cea mai pură construcţie nietzscheană.

Concluzia  lui Besançon se subînţelege din titlul foarte fericit şi înţelept ales: Anatomia unei stafii - nimic mai corect şi adevărat - comunismul a fost şi este nu altceva decât o urmă, o dorinţă de aplicare a unui sistem economic şi politic care nu are nici o legătură cu realitatea. O stafie care a bântuit secolul XX şi care şi-a hrănit existenţa de pe urma credulităţii singurului sistem care continuă să supravieţuiasă şi care, culmea, este duşmanul său de moarte: capitalismul.