Iubirea a avut mereu un statut special între toate celelalte sentimente umane. Acest lucru se datorează în mare parte felului în care ea a fost văzută pe parcursul istoriei de către religie și societate. Făcând parte din lumea dorinței (dorința având în general o conotație negativă, fiind văzută ca opusă rațiunii), iubirea reușea să îl ridice pe om din condiția sa datorită caracterului său de dorință modelată, cultivată. Recuperată în literatură și în artă în general, ea își modifică forma pe parcursul istoriei prin influența pe care filosofia și gândirea în general o exercită asupra ei.
O analiză a felului în care ideea de iubire s-a modificat pe parcursul existenței umane înseamnă realizarea unui parcurs fenomenologic de la iubirea romantică până la iubirea fizică, corporală. O astfel de analiză pare însă a naște mai multe întrebări decât la început, în special cu cât ea se apropie mai mult de prezent.