Romanul lui Nichita Danilov e neobişnuit, atât în ceea ce priveşte structura (şase tablouri legate de un singur personaj, Evgheni Lein), cât şi în ceea ce priveşte compoziţia, întrucât adună laolaltă absurdul, umorul, tragicul, cu nuanţe puternice din scriitorii ruşi, Gogol, Erofeev, Dostoievski etc. Ambasadorul invizibil este un roman polifonic, în care morţii dispar din morminte, ororile imperiului sovietic se întretaie cu un scenariu tip Big Brother şi dezvăluie, astfel, jocurile şi decadenţa puterii. Imaginile sunt deosebit de puternice, foarte dure pe alocuri (foametea din perioada comunistă, care duce la canibalism), însă estompate de parodie şi de umorul negru. În plus, construcţia şi scriitura, cele mai interesante aspecte ale romanului, sunt mânuite impecabil, astfel încât nu poţi rămâne la fel, sau cel puţin indiferent, la finalul lecturii.