Nu mă declar un mare fan al YA-urilor, adică a literaturii pentru adolescenți. Citesc de curiozitate și, în general, YA-uri cu tentă SF sau Fantasy, scrise de autori pe care îi urmăresc. Alif Nevăzutul mi-a făcut cu ochiul însă datorită copertei foarte bune. Apoi am aflat că a luat World Fantasy Award 2013 și am spus că e musai să-i dau o șansă.
Alif trăiește într-un stat situat, probabil, în Orientul Mijlociu, nu ni se spune precis. Știm că viața de zi cu zi urmează legile dictaturii islamice care se află la putere. Alif trăiește din munca de hacker, protejând siteurile unor clienți sensibili: oameni de afaceri, dizidenți, chiar teroriști. În fond, oricine e dușmanul conducerii statului, e prietenul lui. Și, dacă are și bani să-l plătească, e și mai bine. Necazurile sale încep însă ca-n toate poveștile clasice din cauza iubirii. Se îndrăgostește de fiica unei familii aristocratice, lucru nerecomandat. Iar atunci când iubita lui pare să-l părăsească, fiind promisă unui politician celebru, lucrurile devin din ce în ce mai rele. Securitatea statului începe să-i distrugă rețeaua on-line și de aici încolo identitatea sa nu mai poate fi ascunsă. Împreună cu fiica unor vecini, prietenă bună din copilărie, Alif scapă primelor încercări de arestare și e nevoit să apeleze la mafia locală pentru protecție.
Până aici pare un roman bunicel de suspans, fără a avea însă nici cea mai mică legătură cu premiul luat: World Fantasy Award. Însă acțiunea cărții ia repede o turnură fantastică. Mafia locală nu e chiar o mafie în sensul tradițional al cuvântului, iar Alif e nevoie să apeleze la orice mijloc posibil pentru a scăpa de Securitate. Și când spun la orice mijloc, asta înseamnă și djini, creaturi ciudate din folclorul oriental, duhuri rele și spații interzise oamenilor. Fantasticul oriental invadează realitatea statului islamic și lupta nu se duce doar în plan militar și virtual, cât și în alte spații, greu accesibile oamenilor secolului nostru. Povestea capătă dramatism, intriga crește în viteză, creaturile ciudate preiau firele narațiunii.
Mi-au plăcut mult inserțiile culturale, trimiterile la tradiții și mitologii orientale, însă credibilitatea poveștii suferă deseori și multe creaturi sunt inventate doar pentru a rezolva dileme episodice. Un roman ușurel, cred că de aceea e și YA, care promite mai mult decât reușește să rezolve. Altfel, roman de aventuri, încadrabil cumva la urban fantasy, cu Alif – un soi de James Bond plăpând și deseori dezorientat, aruncat cumva în lumea lui Aladin. Ce i-a ieșit autoarei din acest amalgam? Vă invit să descoperiți singuri în romanul publicat de editura Youngart.
