Truman Capote, devenit celebru în întreaga lume pentru bestseller-ul Mic dejun la Tiffany, a rămas în istoria literaturii americane ca unul dintre cei mai buni scriitori de romane realiste, trecând inclusiv ca inventatorul romanului de „nonficțiune”, odată cu publicarea romanului Cu sânge rece. Volumul Acum ne despărțim – Povestiri inedite adună însă la un loc o parte din prozele lui Capote din primii săi ani de activitate literară. Sunt bucăți de proză ce nu mai seamănă cu nimic din ceea ce l-a făcut faimos, dar care joacă un rol esențial în studiul operei sale, descriind cel mai bine traseul său literar. Pe mine m-a trimis cu gândul la Povestiri stranii de Giovanni Papini, de asemenea un volum ce reunește opere de tinerețe. Și nu pot să nu afirm că am sesizat inclusiv la Capote acea doză de straniu, ce se naște, sau și mai bine spus, țâșnește din mintea fragedă și plină de sevă a unui debutant tânăr și entuziast. Dacă ar fi să vorbim și despre un fir roșu ce leagă imaginar prozele reunite în acest volum de tinerețe, acesta ar fi fără doar și poate empatia pentru cei săraci, pentru cei marginalizați, pentru cei mici, pentru vitregiții sorții.
O lectură revigorantă, ca o ploaie de vară, ce în loc de picături are puncte de suspensie și semne de întrebare.