Asemenea romanului Catch-22, piesa de rezistență a lui Vonnegut transformă experiența traumatizantă a scriitorului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial într-o puternică critică (deghizată în satiră) împotriva mașinăriei de război. Mai exact, romanul analizează efectul pe care bombardamentele de la Dresda le are asupra fatalistlui soldat Billy Pilgrim. Pe parcursul paginilor aflăm ca Billy este un călător prin timp și devenim martori poveștilor sale absurde, exagerate și non-lineare (aflăm ca a fost răpit de extratereștri, pus într-o grădină zoologică etc). Cu cât întâmplările redate cu o detașare chirurgicală devin mai absurde și romanul se îndreaptă înspre genul științifico-fantastic, cu atât mai mult ne este reamintit că aceleași caracteristici pot fi atribuite oricărui război ce-și pune amprenta pe fiecare parte a conștiinței.
Romanul nu a fost lipsit de controverse: din cauza limbajului considerat la acea vreme trivial precum și a conotațiilor sexuale, romanul a fost scos din bibliotecile școlilor publice din Statele Unite, precum și din programa școlară.