Pentru cei preocupaţi constant de înţelegerea lumii şi de evoluţia vieţii pe Pământ, dar care nu au studii de specialitate, ci doar ceea ce numea Richard Dawkins, o curiozitate fără margini, A 6-a Extincţie este nu doar o lectură obligatorie, ci şi una inedită. Pe lângă redarea într-un limbaj perfect accesibil şi succint a “istoriei naturale” a Pământului care a trecut în 4.6 miliarde de ani prin cinci extincţii care de care mai înspăimântătoare şi mai “decisivă” pentru evoluţiile biologică, geologică sau chimică ulterioare, cartea lui Elizabeth Kolbert îşi propune să formuleze şi să argumenteze ipoteza celei de-a şasea extincţii, cea cauzată de oameni, într-o epocă care se dovedeşte a fi întru totul antropocentrică.
Implicaţii nebănuite ale activităţii umane precum modificarea faunei din pricina turismului banal şi subiecte larg dezbătute ca încălzirea globală sau poluarea sunt toate analizate şi filtrate prin sita personală a autoarei care ne oferă un studiu documentat şi plin de noutăţi pentru nespecialişti a cărui calitate e garantată şi de câştigarea Premiului Pulitzer pentru nonficţiune în 2015. Un titlu care ar putea concura fără prea mari emoţii la titlul de cea mai bună lucrare de non-ficţiune pentru publicul larg apărută în România în anul 2016
Citatul preferat: “Dacă neliniştea de tip faustic este una dintre caracteristicile oamenilor moderni, atunci trebuie să existe o genă faustică […] ar trebui să poată fi identificată baza «nebuniei»  noastre comparând genomul nostrum cu cel neanderthalian. «Dacă într-o zi vom afla că o mutaţie bizară a creat nebunia umană şi a făcut posibilă explorarea, vom înţelege cu stupoare că această mică inversiune cromozomială a schimbat întrgul ecosistem al planetei şi ne-a îngăduit să dominăm totul.»”